De câteva zile Dumnezeu plânge de mila noastră. Trăim vremuri mohorâte.

De ce nu ar plânge? Ne-a dat liberul arbitru și noi am decis să ne lăsăm ghidați de oameni stăpâniți de Diavol.

Dumnezeu se confruntă cu un paradox 

Zilele acestea, mai toți greii țării s-au adunat într-o biserică pentru a-și vedea liderul formal cum promite solemn că se leapădă de Diavol.

Sunt convins că Dumnezeu știe că este mințit, dar totuși, este mințit într-o ceremonie menită să îi promită că un nou suflet neprihănit va trece de partea sa.

E bine că plânge

Dumnezeu plânge totuși și nu face nimic altceva. Poate că e bine și așa. Poate că lacrimile Sale vor umple albiile râurilor și vom avea cu ce să răcim reactoarele de la Cernavodă.